Poate articolul acesta nu e la fel de bine structurat ca şi celălalt, dar în seara asta pur şi simplu stăteam, mă gândeam la mine, ascultam muzică, adică lucrul pe care îl fac de vreo săptămână. Brusc am dat de melodia asta ce sună bine, versuri, linie melodică, efectiv m-a redat pe mine prin versurile ei, aşa a pornit toată inspiraţia.

’If today was your last day
And tomorrow was too late
Could you say goodbye to yesterday?
Would you live each moment like your last?
Leave old pictures în the past
Donate every dime you have?’

Scriu aceste rânduri fără un plan anume, pornind de la versuri, de fapt voiam la început să scriu despre altceva, dar de ce să nu abordez subiectul acesta mi-am zis? Astfel împărtăşesc puţin din ce simt.
Săptămânile astea pur şi simplu mi-am dat seama că am crescut şi asta dintr-o pură întâmplare, anume că persoanele din jurul meu s-au îndepărtat iar altele au venit aşa de repede încât nu am avut timp să realizez ce se întâmpla, dar de fapt am realizat că viaţa îşi urmează doar cursul firesc.

Toate acestea m-au făcut să mi dau seama că trebuie să încep să mă concentrez pe mine, probabil şi tu trebuie să o faci. Simt că am rămas la fel ca în anul trecut, ceea ce nu e bine, simt că nu m-am dezvoltat pe mine, dar în ultimul timp mi-am creat o bulă invizibilă în jurul meu, fără să îmi pese de propria persoană, ci doar de cei din jur. Mi-a păsat de prietenii mei, i-am ajutat, i-am susţinut.. ok totul bun până aici, dar ce am greşit? În timpul ăsta am uitat de mine, acum cred că a venit vremea să mă susţin, tocmai pentru că azi ar putea fi ultima mea zi.

Viaţa asta e lungă pentru cei ce profita de ea, dar şi scurtă când tu nu te pui pe tine pe primul loc. Dacă mâine ar fi prea târziu, toate dorinţele tale s-ar trezi în maxim 10 minute, ai realiza cum a trecut timpul fără să depui destul efort pentru sine. Întrebarea e acum dacă totul s-ar termina la o dată limita, ai face ceva să schimb ziua de ieri? Şi fix aici prin formularea aceasta mi-am dat seama de o altă greşeală, faptul că ne pasă prea mult de ziua de ieri, să o rezolvăm chiar dacă a trecut, într un fel facandu-ne să ne simţim bine, dar până la urmă cu ce scop? Pierdem ziua de azi gândindu-ne exagerat de mult şi pierdem ziua de mâine acţionând pentru trecut în loc să ne pese de viitor.

Dacă mâine ar fi ultima mea zi probabil ar fi prea târziu pentru multe, dar aş alege să o trăiesc asemenea unei păsări care zboară pe cerul înstelat, fără griji, deoarece până la urmă nu mai are rost să mă gândesc la ziua de mâine, normal că nici la cea de ieri, adică simplu trăiesc prezentul. Mi- aş face în câteva minute o listă pe care aş bifa-o în câteva ore. I-aş spune că îl/o plac, le-aş spune celor care am greşit ca o să regret mereu, le-aş mulţumi persoanelor care mi-au fost alături, mi-aş cere scuze de la cei pe care nu am putut să îi ajut, mi-aş cere mie scuze pentru că nu mi-am alocat destul timp. Dar mă întreb.. de ce nu am făcut asta deja, de ce am ales să ascund totul în mine, purtând ziua de ieri în cea de azi.

Gândindu-mă la toate astea am decis să mă trezesc zâmbind dimineaţa, să râd mai mult, să îmbrăţişez persoanele dragi, să mă încurajez pe mine, să am recunoştinţa pentru ce deţin, să îmi acord propria susţinere… ştiţi noi dăm sfaturi foarte bune dar nu le urmăm, cerem păreri şi dăm păreri fără a fi conştienţi că noi şi toţi ceilalţi ar trebui să ne acordăm propriile păreri, să aplicăm propriile sfaturi, să avem încredere doar cu gândul că azi e ultima zi. Într un cuvânt să trăim prezentul fără grija viitorului său teama trecutului.

Eu din viitor ţi-aş spune ţie din prezent (dar şi mie) că ai pierdut nopţile prin mii de gânduri în loc că visezi ceea ce te-ar fi făcut fericit, aş spune că e timpul să te trezeşti la realitate şi să trăieşti din plin, viu, agitat, nervos, liber, aceşti ani neasemuiţi, în care visul şi fantezia nu ţin seama de niciun obstacol, în care orice bătaie a inimii se dăruie faptelor pe care le vei face, nu cele făcute, iubeşte pe cineva pentru că te iubeşte azi, nu pentru că te-a iubit ieri.

Nu ştiu cât sens a avut ce am scris în rândurile acestea, dar cuvintele au format o altă poveste şi au curs ca pe un rău din mintea mea, sperând să găsesc pe cineva căruia să îi împărtăşesc asta, iar acel cineva să se identifice în cuvintele mele.